Clasicii pe Facebook

Oare cum ar fi fost dacă vreunul dintre clasicii noştri ar fi trăit în zilele noastre şi ar fi avut cont pe Facebook? Dacă acum îi înjură elevii, vă daţi seama ce comentarii ar fi primit dacă trăiau în era internetului…

De Creangă s-ar fi legat oamenii, probabil, pentru că era moldovean (mai puţin bucureştenii, care ar fi zis că e din Buzău – am vrea noi). Nici nu vreau să-mi imaginez reacţia la apariţia ”Poveştii poveştilor”. Bănuiesc că toţi şi-ar fi băgat subiectul poveştii în tot neamul lui sau prin alte locuri disponibile.

Pe Liviu Rebreanu l-ar fi trimis la psihiatru. Avea un fix cu moartea (de obicei una violentă), aşa că în mod clar avea o problemă.

De Eminescu şi al său ”Luceafăr” n-are rost să mai vorbesc. Dacă nu ar fi fost deja cunoscut, iar ”Luceafărul” n-ar fi fost în programa şcolară, azi nu l-ar fi citit nimeni.

Nu-mi imaginez ce ar fi putut spune rău despre Marin Preda, cârcotaşii probabil ar fi găsit ceva, că sunt foarte inventivi.

Pe profilul lui Nichita Stănescu ar fi fost circ. Îmi şi imaginez comentariile: ”Du-te, bă, la dezalcoolizare”, ”Ce fumezi, frate, că eşti dus”, ”Nu vezi ce moacă ai, beţivule” şi alte cuvinte din astea de apreciere.

Ajungem şi la mai vechea mea iubire, Bacovia, de care îmi e sincer milă. E de ajuns cum mi-au vorbit oamenii despre el în toţi anii în care mi-a servit drept model literar, dacă mă gândesc că oamenii de azi nu sunt nici pe departe atât de politicoşi nu mi-e prea greu să-mi imaginez cum ar fi tratat acum. Mă gândesc totuşi că, la cât era de singuratic, nu şi-ar fi făcut cont pe Facebook. Ar fi fost spre binele lui.

Norocul lor că au trăit în alte vremuri, când n-aveau toţi proştii libertatea şi ocazia de a-şi da cu părerea. Norocul lor că, pe vremea când trăiau ei, cititorii îşi cunoşteau locul şi nu criticau ceva ce n-ar fi putut scrie ei înşişi. Poate că atunci, cât de cât, mai exista respect pentru creaţie. Acum mă scuzaţi, mă duc la o şedinţă de spiritism să-l înjur puţin pe Camil Petrescu pentru că a scris aberaţia aia cu ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, apoi trec pe la George Călinescu să-i spun că mi-a plăcut ”Enigma Otiliei”, dar că eu aş fi scris-o mai bine ca el. Ce, n-am voie? Dacă sunt cititoare, asta îmi dă dreptul să învăţ scriitorii cum ar trebui să scrie, nu? :))

Reclame

3 gânduri despre „Clasicii pe Facebook

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s