Romeo și Julieta reloaded

Capulet dă o petrecere la care invită pe toată lumea, cu excepţia celor din familia Montague, cu care era la cuţite. Juniorul Montague, Romeo, care nu ştia să accepte un refuz, apare la petrecere. În timpul ăsta, fata lui Capulet, o zgâtie de fată frumoasă foc, se ascunsese să fumeze o ţigară, iar doica ţinea de şase.

Julieta: Doică, mă tot întreb de ce mai am nevoie de doică, dacă nu mai sunt bebeluş.

Doica: Pentru că tac’tu vrea să te păzesc, ca să nu cumva să te înhăitezi cu vreun hăndrălău. Ştii cât de mult ţine la onoare…

Julieta dă ochii peste cap, scoţând rotocoale de fum pe nas. Îl vede pe Romeo şi schimbă câteva cuvinte, suficient cât să se îndrăgostească unul de altul.

Julieta (către doică): Cine-i gagiul?

Doica: E Romeo, băiatu’ lu’ ăla cu care se tot ceartă tac’tu.

Julieta: Vai de mine, m-am dat dracu’! Dacă aude tata că m-am îndrăgostit de el, mă omoară! Doică, trebuie să mă ajuţi!

Doica, indignată: Da’ ţi-a căzut rău cu tronc bagabontul!

Romeo, viteaz ca toţi puştanii, vine într-o noapte la balconul Julietei.

Romeo: O, Julieta, eşti mai frumoasă decât toate celelalte femei de pe pământ la un loc!

Julieta (răspunde în sictir, făcându-şi unghiile): Ce vrăjeală ai în tine!

Romeo: Când te privesc, inima mea bate ca o tobă.

Julieta (clipind din genele false): Mda, cum să nu…

Romeo: Iubita mea, ce nu-ţi convine la mine?

Julieta: Te cheamă Romeo şi eşti băiatu’ lu’ tac’tu, iar eu, teoretic, ar trebui să te urăsc, pentru că tata îl urăşte pe taică-tu. Şi mie mi se pare o prostie, dar aşa a vrut condeiul lui Shakespeare să se întâmple.

Romeo: Ce-ai zice să ne căsătorim în secret? Am eu un prieten care se ocupă cu chestii de-astea…

Julieta: Să vezi ce spume o să facă babacu’…

Romeo: Fugim în lume, iubito, şi-mi schimb şi numele dacă vrei, că oricum mi-am luat adio de la banii bătrânului.

Julieta: Ptiu, să nu te deochi, că viteaz mai eşti!

Planurile însă le sunt date peste cap de tatăl Julietei, care o anunţă că vrea să o mărite cu Paris, un barosan pe care Julieta nu-l poate suferi.

Julieta: Romeo, avem o problemă. Tata vrea să mă mărite cu Paris.

Romeo: Cu tot oraşul?

Julieta: Nu, cu individul ăla care se holba la mine la petrecere. Cică i s-a pus pata pe mine şi vrea să mă ia de nevastă. Trebuie să scăpăm de el cât mai repede!

Romeo: Mă duc şi-l omor!

Julieta: Stai, nebunule, trebuie să acţionăm cu cap, că dacă moare prostul şi tu ajungi la puşcărie n-am cum să mă mai mărit cu tine.

Romeo (scărpinându-se în cap, apoi băgându-şi degetele în nas): Ai dreptate…

Julieta: Ziceai că ai un prieten care ne poate căsători…

Romeo: Da, părintele Lorenzo.

Julieta: Atunci treaba e simplă: eu le spun părinţilor că merg să mă spovedesc, ne întâlnim în chilia prietenului tău şi ne cununăm. Îl punem pe babacu’ în faţa faptului împlinit şi Paris poate să-şi taie venele.

Romeo: Aşa rămâne, da’ vezi să nu stai cu orele la coafor şi la epilat, că nu stă nici amicul meu toată ziua după noi.

Se întâlnesc în chilia părintelui Lorenzo, se căsătoresc, după care pleacă fiecare-n treaba lui. Romeo se întâlneşte cu vărul Julietei într-o piaţă publică, ăla se dă cocoş în faţa proaspătului ginerică, aşa că Romeo îi taie creasta. Când aude Julieta ce s-a întâmplat, e ruptă-n două de durere – o dată pentru că a murit vărul ei şi a doua oară pentru că simte că nici Romeo nu mai are mult până o păţeşte. Colac peste pupăză, maică-sa o tot zoreşte să se mărite cu Paris. Julieta se duce la părintele Lorenzo să se spovedească.

Lorenzo: Spune-i mamei tale că te măriţi cu Paris, cu Atena, cu Copenhaga, cu oricine vrea ea. Stabileşte nunta pentru miercuri, iar marţi seara bea chestia asta.

Julieta: Ce-i asta?

Lorenzo: E o poţiune care te va face să pari moartă. Practic, timp de 24 de ore, toţi vor crede că eşti moartă, şi până pregătesc ei sicriul, coroanele şi modelul cavoului, surpriză, tu eşti vie şi fugi în lume cu Romeo.

Julieta: Dar cine-l anunţă pe Romeo? Să nu creadă cumva că am dat colţu’ pe bune şi să o ia razna…

Lorenzo: Îl anunţ eu, nu-ţi face probleme. Tu ai grijă să nu faci vreo criză de isterie când te trezeşti singură în cavou şi să dai dra… Doamne iartă-mă planul.

Julieta respectă întocmai instrucţiunile. Miercuri dimineaţa, când trebuia să se mărite, făcea pe moarta. Capuleţii o jelesc, apoi o îngroapă.

Romeo, auzind că Julieta e moartă, se duce să cumpere otravă, apoi merge la mormântul Julietei. Se ia la bătaie cu Paris şi-l omoară, după care se pregăteşte să se sinucidă. Ia o gură de otravă, ia două, iar după a treia cade lat.

Când se trezeşte Julieta, îl vede pe Romeo prăbuşit lângă ea, cu sticla în mână.

Julieta: Vai, Romeo, de acum viaţa mea nu mai are niciun rost… Am să beau şi eu otravă… ba nu, mă sinucid cu pumnalul ăsta… of, nehotărâtă mai sunt… Mai bine iau o gură de otravă şi dup-aia îmi înfig pumnalul în inimă, ca să fiu sigură…

Bea o gură de otravă şi scapă din mână pumnalul, care-l nimereşte pe Romeo în cap.

Romeo (trezit brusc): Care dai, mă?

Julieta (speriată): Nu eşti mort, iubitule?

Romeo: Ba da, iubito, sunt mort de beat! Eu i-am spus vânzătorului să-mi dea cea mai tare otravă, şi e tare a naibii, de-mi bubuie capul!

Julieta se uită la sticlă, mai bea o gură şi o bufneşte râsul.

Julieta: Nu zici că m-a cam luat de cap?

Romeo: E whisky, hâc, dacă ştiam luam, hâc, mai mult…

Julieta (mangă de beată): Dacă n-ai fi băut, hâc, jumătate de sticlă odată, hâc, ne-ar fi ajuns…

Auzind voci, părinţii Julietei au venit la mormânt şi i-au găsit pe cei doi râzând.

Romeo: Doamna Capulet, acum, dacă tot suntem vii şi Paris mort, mi-o daţi pe Julieta de nevastă?

Julieta: Şi dacă nu mă dai, mare pagubă, oricum sunt măritată cu el.

Doamna Capulet: Julieta, eşti vie!

Julieta le povesteşte cum i-a fraierit, ca să nu se mărite cu Paris. Impresionaţi de tot ce au făcut ăştia mici ca să rămână împreună, familiile Capulet şi Montague se împacă. După ce Romeo şi Julieta se trezesc din beţie, are loc petrecerea de nuntă.

Julieta: O, Shakespeare, regret că-ţi stric piesa, dar eu n-aveam chef să mor aşa tânără!

Romeo: Exact! O iubire atât de frumoasă trebuie trăită, nu băgată în mormânt, doar ca să-ţi iasă ţie capodopera!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s