Fluturi, volumul 1

Ştiu că a cam trecut moda făcutului mişto de Irina Binder şi cei 537873209 ”fluturi” ai ei, ştiu că geme netul de păreri şi nu mai era nevoie şi de a mea, dar cum stăteam eu şi cugetam (de fapt, mai mult stăteam), mi-am dat seama că n-am citit niciun articol despre acţiunea propriu-zisă, ci doar despre cum cartea asta nu e capodoperă şi nu te învaţă nimic. Aşa că m-am hotărât să citesc ”Fluturi” ca şi cum ar fi prima oară şi n-aş avea nici cea mai vagă idee cine e Irina Binder şi ce scrie în cărţile ei. S-o citesc strict ca pe o poveste de ficţiune, făcând abstracţie de titlul care-mi evocă fix genul de carte pe care n-aş citi-o nici sub ameninţarea cu tortura (gen tăiat pletele sau răpit cărţile cu Poirot).

Deci…

Irina e o puştoaică de 19 ani, blonduţă, cu ochii verzi şi cu ditamai pieptul. Deşi are vârsta care cu greu se poate numi vârstă, lumea o consideră mai deşteaptă decât pe altele de vârsta ei. Are destui bani, deşi n-are vreo ocupaţie – mă rog, cică e studentă cu bursă în Germania, dar pe parcursul cărţii de-abia dă pe acolo.

Într-o seară, se duce la discotecă împreună cu una din prietenele ei, Simona, o zăpăcită şi jumătate. Cum se destrăbălau ele cu un suc, apar două mega-bunăciuni, Matei şi Robert, care erau un fel de feţi frumoşi bogaţi şi săcsi în neştire. Din toată discoteca, Matei o ocheşte fix pe Irina, care nici nu-l bagă în seamă. Simona era udă toată, s-ar fi băgat la un menaje-a-trois cu cei doi, dar Irina îl trata pe Matei de parcă ea ar fi fost prinţesa prinţeselor şi ăla era ultimul sărăntoc.

Matei mi-a lăsat impresia că nu era prea zdravăn la cap: a urmărit-o pe Irina cu merţanul lui ultimul râgâit, mai-mai să facă accident, doar ca s-o îmbrăţişeze pe fiţoasă, şi a dat nişte bani ca să-i afle numărul de telefon în loc să i-l ceară direct. Dar na, când ai bani de te enervează, de ce să deranjezi fata cu întrebări din astea inutile?

De fapt, nici unul dintre ei nu pare să aibă toate ţiglele pe casă. Irina avea un ”prieten imaginar”, care era de fapt o persoană în carne şi oase, care o suna doar ca s-o asculte vorbind, dar el nu vorbea niciodată. Robert, prietenul cel mai bun al lui Matei, practic a brother from another mother, părea să sufere de dublă personalitate: ba o trata cu repulsie, ba se ţinea după ea ca un căţeluş şi îi făcea toate mofturile.

În fine, după ce s-a dat hard to get vreo lună, Irina s-a dus la Matei, la viloiul lui de la Snagov, unde locuia şi Robert. Era deja îndrăgostită lulea de el, el de ea, aşa că n-avea niciun motiv să nu-l viziteze. N-a trecut mult şi s-a îndrăgostit şi de Robert, chestie care era cât se poate de reciprocă, dar s-a abţinut să se bage pe el, că doar avea principii morale solide şi îl iubea pe Matei, care era, citez, ”perfect”, am încheiat citatul. Cred că i-a venit să-şi dea cu principiile în cap când a aflat că bărbatul ei perfect a înşelat-o…

Iar ea l-a iertat – ba că îl iubea şi, când iubeşti, mai acorzi o şansă, ba că nu putea trăi fără fetiţa lui, Cesara (am uitat să spun că Matei era divorţat şi avea o fetiţă, pe care o creştea el), ba că se simţea vinovată că-l iubea şi pe Robert, cu care ar fi rupt patul dacă n-ar fi avut principiile morale de care ziceam. Iar boul, în loc să zică săru’ mâna că-l ierta, era gelos şi posesiv, o îndepărtase de prietenii ei şi n-o lăsa să facă doi paşi singură. Doar pe Robert nu era gelos, deşi pe el chiar ar fi avut motiv să fie.

Bietul Robert era ţinut de papagal, de best friend, deşi era mult mai demn de dragostea Irinei decât idiotul ăla egocentric. Robert ştia tot ce-i place sau nu-i place prinţesei, ştia cum să se poarte cu ea când era obosită, tristă, pe ciclu sau stresată şi îi asculta toate poveştile – nişte poveşti fascinante: despre Rareş, iubitul ei de la 17 ani, care murise într-un accident de maşină, despre tatăl ei, care o crescuse ca pe o lady, despre domnul profesor Horaţiu, care îi era ca un tată. Voia Irina să dea bani la un orfelinat, unui bătrân sau să meargă la dracu-n praznic? Robert sărea în ajutor, spre deosebire de Matei, pe care-l durea în freză de amărâţi sau de confortul psihic al iubitei lui. Nici măcar n-o lăsa să aibă un job. Doar Robert era non-stop la dispoziţia ei, şi a rămas aşa chiar şi după ce s-a cuplat cu Lavinia (pe care oricum o înşela pe toate drumurile).

Într-o zi, a apucat-o strechea să caute prin lucrurile lui Robert şi a găsit un plic de la Luminiţa, prietena ei cea mai bună, care era cu zece ani mai mare şi se măritase în Italia. Tipa îi scria că are leucemie şi că nu mai are mult de trăit… După ce a plâns zdravăn, s-a dus nervoasă peste Robert, care şi-o trăgea cu una, şi l-a făcut albie de porci pentru că i-a ascuns boala Luminiţei. Văzuse şi ea că Luminiţa îl rugase să nu-i spună, dar avea o plăcere deosebită să-l porcăiască din orice motiv. Când am zis că tipul e un papagal, am fost prea blândă.

Între timp, îl cunoaşte pe Angel, amantul Sandrei (prietena cea mai bună a fraţilor Petreuş). Tipul fusese pe felie cu ex-nevasta lui Matei, până să i-o sufle el, drept pentru care se urau de moarte. Angel ăsta, în ciuda numelui, s-a comportat ca un drac: i-a şterpelit inelul de pe deget, ca s-o convingă să se întâlnească. Să mai zic că, până la urmă, Robert i-a recuperat inelul?

Nu ştiu de ce, dar toţi trăgeau la Irina ca ursul de miere, de ziceai că le-a făcut farmece. Până şi petreuşii, care avuseseră femei de nu le mai ştiau numărul, nu fuseseră niciodată îndrăgostiţi până a apărut puştoaica. Şi cred că avea un dar de-i făcea pe toţi să vorbească numa-n dodii, într-un limbaj pe care niciun om real nu l-ar folosi în viaţa de zi cu zi.

Robert se combină cu Alexandra, care era îndrăgostită de el, iar Irina e mega-geloasă. Îi spionează când fac sex şi e răutăcioasă cu biata fată, care era cam prostuţă, ca s-o spun cinstit… Robert îi zice Irinei că a încurcat lucrurile, că de fapt n-o iubeşte, de plânge Irinuca noastră în hohote, numai că, foarte curând, surprinde o conversaţie între Robert şi Cosmin, un prieten de-al lui, căruia îi spunea că o iubeşte pe Irina. Se ştie doar că bărbaţii îşi fac confidenţe şi recunosc că sunt preş la picioarele femeii iubite, cum naiba! Când fata noastră cu principii morale vrea să plece, tocmai ca să nu-şi facă ţăndări principiile (pentru că avea nişte mâncărimi între coapse de abia mai rezista să se ducă la Roby s-o scarpine), fraierul o roagă în genunchi să nu plece şi-i bagă nişte texte cauzatoare de diabet.

Se hotărăşte să plece în Germania, dar nu apucă, pentru că papagalul îi ia toate actele, iar boul i le taie cu foarfeca (inclusiv buletinul şi certificatul de naştere). Ăla era în stare s-o lege, numai ca s-o ţină lângă el! Dar nici ea, după cum am stabilit, n-avea toată ţigla pe casă – începe să facă gălăgie la nişte ore de-alea mici, se duce peste Robert şi Alexandra, întrerupându-le fwtaiul, şi mănâncă slănină cu ceapă în aşternuturile lor preţioase, le găteşte petreuşilor fix mâncărurile care nu le plăceau şi multe alte copilării.

Îşi revin toţi într-o zi, când o apucă pe Irina dorul de ducă şi merg în patru la Plaiul Foii, iar acolo e pace şi armonie, toată lumea e fericită, că se apropie finalul cărţii şi trebuia să fie mişto. E cu regăsirea de sine, cu zâmbete şi iubire, plus nişte aiureli cu Dumnezeu şi o conversaţie a lui Robert cu tatăl mort al Irinei, căruia îi mulţumeşte că a crescut o asemenea prinţesă.

Una peste alta, e o carte captivantă, cu personaje interesante. Cel mai mult îmi place Simona, că e mai crazy aşa, ca mine, Irina e acceptabilă, cu momente în care e adorabilă, papagalul de Robert e simpatic (deşi Irina l-a făcut să pară fătălăul fătălăilor), iar boul de Matei mi se pare bou cam tot timpul, dar are totuşi ceva fascinant. De n-ar fi fost pasajele alea diabetice şi aiurelile spirituale, nu mi-ar fi părut rău de banii daţi pe carte!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s