Ce ne spunem când nu ne vorbim

Acum patru ani şi restul zile, când am avut ghinionul să-mi sară titlul ăsta în ochi, mi-am imaginat că e o carte mişto, mai ales că a fost scrisă în decursul a opt ani. Cum la vremea respectivă nu scrisesem niciun roman, am crezut că rezultatul e o super-extra-mega capodoperă, că doar nu se chinuie nimeni atâţia ani ca să scrie aiureli. După ce am citit-o, mi-am zis că e cea mai proastă carte care s-a scris vreodată şi mi-am jurat să n-o mai deschid niciodată. Nu ştiu ce m-a apucat zilele astea, probabil a dat masochismul în mine sau am vrut să mă asigur că e la fel de proastă cum mi s-a părut prima dată, cert e că am recitit-o.

Iniţial, pare a fi un schimb de mail-uri între doi îndrăgostiţi, Floarea Soarelui şi Zmeul Albastru, despărţiţi pentru scurt timp sau cel puţin aşa reiese din corespondenţa lor. Începe foarte romantic, cu Floarea Soarelui care stă pe budă şi-i scrie Zmeului nişte chestii de dragoste, semn că îl iubeşte de se cacă pe ea. Continuă cu ea scriind chestii mai degrabă filozofice decât romantice şi el răspunzând pe arătură, de nu mai înţelegi ce se întâmplă acolo. Ba că el a înşelat-o, ba că el iubeşte pe alta, ba că o iubeşte pe ea, whatever, ea zice una şi el alta, dar ideea e că se iubesc cum o singură dată în viaţă se poate iubi.

Pe la jumătatea cărţii, lucrurile încep să se clarifice, sau cel puţin aşa pare: cei doi sunt căsătoriţi, iar ea fuge de el pentru că, după ce a avut un avort spontan, a aflat că are cancer uterin. Cancer pe care ea îl numeşte foarte frumos ”crin sălbatic”. În loc să fugă în braţele lui vânjoase, dispare din viaţa lui şi îi trimite nişte mail-uri evazive, din care bietul om nu înţelege nimic. Chestia cu cancerul e în draft, lui îi scrie doar că-l iubeşte, că dragoste ca a lor n-au avut nici Romeo şi Julieta, plus nişte bullshit-uri care m-au făcut să cred că tipa era drogată.

După altă serie de mail-uri atât de aiurite încât eu nu le-aş putea compune nici beată, floricica îi scrie zmeului că i-a scris peste 600 de scrisori electronice, pe care n-a avut curaj să i le trimită. Chestie care m-a băgat în ceaţă: ce era cu mail-urile lui? Şi, mai ales, ce fumase gagica de-şi imaginase asemenea epistole amoroase?

După nişte ani de delir virtual, timp în care tipul şi-a găsit una mai zdravănă, Floarea Soarelui află că e sănătoasă tun, că primise din greşeală rezultatele analizelor altei femei, care nu se tratase şi murise. Ceva mai încolo, pe la ultimele pagini, în care delirul atinge cote maxime, aflăm că Floarea Soarelui nici măcar nu fusese bolnavă, că inventase toată povestea pentru că de fapt nu-l iubea pe Zmeu şi că voia să se elibereze de relaţia lor, pe care o vedea ca pe o boală. Ah, da, şi că abia după 14 ani de relaţie şi după ce-l înnebunise de cap cu boala ei imaginară, a început să-l iubească.

După patru ani în care am citit şi alte cărţi proaste, asta încă mi se pare cea mai penibilă dintre toate. Tare mi-e teamă că, dacă-l recitesc pe Coelho, o să mi se pară un geniu. Partea bună e că oricum aveam de gând să scriu o povestire despre o femeie care află că e pe moarte şi începe să facă tot felul de chestii pe care nu îndrăznise să le facă până atunci; n-am reuşit să mă apuc de scris pentru că, la cât de sictirită de viaţă am fost în ultima vreme, nu credeam că poate ieşi ceva bun. Acum, după ce am recitit tentativa asta de poveste, ştiu că mai prost de-atât n-am cum să scriu.

Pe bune acum, Chris Simion, opt ani de zile şi asta e tot ce poţi?

Ce mi-a mai plăcut pe internet (12)

Am umplut bookmark-ul de articole care îmi plac, așa că m-am gândit să le strâng pe toate la un loc. Aș putea să le dau share pe Facebook, dar ar fi păcat să se piardă printre selfie-uri 😀

1. Unde e piedestalizarea aia, băi, nene, şi cum se manifestă ea?

2. Șase semne clare că ești homofob

3. Înainte era mai bine

4. Întrebarea megaenervantă

5. Un imn în cinstea bărbatului pizdificat

6. Homofobia – dincolo de religie

7. Poşta redacţiei: am o gagică geloasă

8. Altă specie letală: mămicile de pe grupurile de whatsapp

9. Nu ne naștem fotografi

10. Manolescu şi feminitatea

11. Nu ești tu când… Fluturi :))