Berbecul e aproape perfect

Un articol de pe site-ul ”Mesaje inspiraţionale”, un site cu cele mai tâmpite sfaturi şi cele mai clişeice texte, zice că oamenii născuţi în zodia berbecului sunt nişte fiinţe aproape perfecte. Nu zic că nu e aşa, doar am fost toată viaţa înconjurată de berbeci: bunica era berbec, mama era berbec, fostul meu cel mai bun prieten e berbec şi iubirea vieţii mele e, bineînţeles, berbec. Despre morţi numai de bine, aşa că haideţi să vedem cât de aproape de perfecţiune e berbecul cu care-mi împart existenţa.

”Berbecul se naşte lider, el îşi poate asuma responsabilitatea în orice situaţie deoarece are abilităţi de conducere.”

Cred că n-am nimerit berbecul care trebuia. Nu zic că nu are calităţi de lider, zic doar că sunt atât de bine ascunse încât nu le-a găsit nici până în ziua de azi.

”Berbecul nu se teme deloc de pericol, deoarece este foarte puternic şi extrem de flexibil.”

Cei care nu se tem deloc de pericol se numesc inconştienţi, nu berbeci, dar e drept că face faţă destul de bine situaţiilor nasoale. Dacă face faţă traiului cu mine, nu cred că are ce să-l mai sperie.

”Acceptă toate provocările şi se comportă foarte bine atunci când este sub presiune.”

Când este sub presiune devine cel mai enervant om din lume, iar pe mine mă enervează concurenţa, în caz că nu v-aţi prins.

”Este întotdeauna spontan, are un talent de a ţine oamenii cu el, asigurându-se că lucrurile nu vor fi prea plictisitoare.”

Alo, universule, ce berbec mi-ai trimis, că e unul din cei mai plictisitori oameni pe care-i cunosc! Când DEX-ul va avea poze, în dreptul cuvântului ”plictisitor” va fi poza lui.

”Are o modalitate foarte bună de cunoaştere a oamenilor, de aceea nu îţi va face rău niciodată.”

Mă cunoaşte ca pe propriile buzunare, nu pot să contest. Ne iubim de 15 ani şi cred că nici acum n-are habar cine sunt şi ce caut eu în viaţa lui. Am venit să-i tulbur liniştea, ce nu e clar?

”Optimismul berbecului oferă adesea inspiraţie şi motivaţie extraordinară pentru cei din jurul său.”

Clar, e mai tare decât citatele motivaţionale de pe facebook. De inspiraţie nu mai vorbesc, cum dracu’, e muza mea! La cât mă inspiră, aş putea să spun că e muzoiul meu, el scoate tot romantismul din mine, ştiţi voi, boala aia de care nu recunosc nici de-a naibii că sufăr.

Dar e aproape perfect, mânca-aş ochişorii de mieluşel ce e 😀

Da, suntem nebune

N-am chef de o introducere lungă şi hazlie, aşa că am s-o spun cât pot de finuţ: urăsc cu spume ţăranii care se victimizează că femeile se transformă în satana în perioada aia a lunii, de parcă în rest ar fi cine ştie ce îngeraşi, şi ce eroi sunt ei pentru că le suportă ifosele. Sper să-mi apreciaţi diplomaţia.

Ok, ştiu că n-au cum să înţeleagă prin ce trecem, pentru că nu le explică nimeni, dar sunt în perioada aia în care am chef să fiu o scârbă. Da, băi, mârlanilor, suntem nebune, pentru că:

1. Avem nişte dureri de ne vine să ne urcăm pe pereţi.

Ne doare burta, ne dor ovarele, ne dor sânii, în timp ce pe voi vă doare fix în măciucă de suferinţa noastră. Aseară a venit jumătatea mea acasă cu o moacă de parcă tocmai ar fi aflat că are cancer şi trebuie să-şi extirpe bijuteriile. Când mi-a zis că-l doare burta, mi-a venit să-i dau cu ceva în cap. Păi ce faci, coae, vii cu mutra asta la mine, care mi-am trăit ultimele 30 de ore în dureri crunte? La mine, care n-am putut dormi de durere? Eu nu m-am plâns deloc în astea 30 de ore, în timp ce el, în ora aia în care l-a durut burdihanul, a fost insuportabil de ciufut. Şi tot noi suntem nebune! Da’ ce te făceai, băi, dacă pe lângă durerea de burtă mai şi sângerai? Şi apropo de asta…

2. E super-creepy să simţi cum se scurge sângele din tine.

Dacă voi vă tăiaţi la un deget, vă văitaţi de parcă vi s-ar scoate maţele prin fund cu polonicul. Ce-aveţi, mă? Lipiţi un plasture şi gata, în câteva minute nu mai aveţi nici pe dracu’. Dar imaginaţi-vă cum ar fi să sângeraţi cinci zile, cu nişte cheaguri bonus, pentru diversitate. După ce vă treziţi din leşin, să-mi spuneţi cât de zdraveni la cap aţi rămâne.

3. Suntem mega-excitate, dar degeaba.

Voi ştiţi mai bine cum e să vreţi şi să nu primiţi şi ce daună totală îţi dă chestia asta la sistemul nervos, aşa că nu vă mai plângeţi că o luăm razna. Să ziceţi mersi că nu vă dăm cu ceva în cap.

4. Din cauza hormonilor, arătăm ca naiba.

Ne ies coşuri, facem alergie la toate prostiile şi ne umplem de pete roşii, părul nu se mai aşează cum trebuie orice i-am face şi ne balonăm. Adică nu e de ajuns că ne simţim ca dracu’, mai şi arătăm într-un hal încât e foarte posibil ca mai sus menţionatul să arate mai bine decât noi.

5. Pentru că exact în perioada noastră sensibilă voi sunteţi mai insensibili.

”Ce te plângi atât, că toate femeile trec prin asta şi oricum îţi trece în câteva zile.” În cazul ăsta, ce-ar fi să-ţi dau un şut în boaşe, că doar toţi bărbaţii trec prin asta. Stai liniştit, în câteva zile îţi trece.

Mi-am întrebat surorile întru suferinţă dacă şi jumătăţile lor stau la fel de prost cu empatia, că n-aş fi vrut să cred că al meu e singurul ţăran din lume. Nu e. Toţi sunt nişte ţărani care nu pricep că ne e greu să trecem prin perioada asta şi nu doar că nu sunt în stare să ne aline durerea, dar ne mai şi stresează suplimentar. Nu, you stupid motherfuckers, dacă nu stăm doar în pat, cu sticla de apă caldă pe burtă şi cu ochii scoşi din orbite, nu înseamnă că suntem ok!

N-avem pretenţii să ne ridicaţi statuie pentru că rezistăm eroic. Ne-am prins de mult că, dacă vrem statuie, tot noi trebuie să ne-o facem. Dar măcar fiţi mai empatici, că nu vă scade testosteronul dacă sunteţi mai tandri când avem mai multă nevoie.

Mulţumiţi, bă, tuturor zeilor că sunteţi bărbaţi şi nu trebuie să treceţi lună de lună prin căcatul ăsta! Şi nu vreau s-o aud pe aia că exagerez sau că nu-i mare scofală. N-aveţi dreptul să spuneţi asta. Nu ştiţi cum e să nu mai poţi suporta durerea şi să te pui în cur pe jos şi să începi să plângi. Nu ştiţi cum e să îţi ţii dracii-n frâu, pentru că nu vrei să le dai apă la moară ţăranilor care spun că femeile sunt isterice şi, drept răsplată, ţăranul de lângă tine să-ţi facă şi mai mulţi draci. Nu ştiţi cum e să vă scadă glicemia, calcemia, leucemia şi ce altceva mai scade în perioada asta, că dacă aţi şti cum e v-aţi mira cum mai reuşim să stăm în picioare. Şi nu doar că nu ştiţi, dar nici nu vă interesează. Nu ştiţi decât să vă plângeţi de toanele noastre şi să vă adunaţi boaşele de pe jos când vă trimitem să ne luaţi tampoane.